Zbor pe Marte și de acolo mai departe - nu, dar de o bicicletă printată 3d și folosibilă pe Luna ce zici?

Da, exact acolo unde gravitația este 0. În rândurile de mai jos aflăm povestea acestui prototip ingenios.

Bicicleta poartă numele Tardigrad, după micuța creatură din biosferă terestră, renumită pentru capacitatea sa de a supraviețui mediului dur, aproape impropice vieții. Potrivit site-ului companiei, bicicletă a fost numită astfel deoarece „Tardigradele sunt adevărați supraviețuitori care au îndurat orice transformare la care a fost supus Pământul de-a lungul milioanelor de ani de evoluție, și bănuim că bicicletă poate face același lucru pe Luna.”

Bicicleta este, desigur, complet electrică, pentru că, altfel, am avea dificultăți mari in a face să funcționeze un motor cu ardere internă pe Lună din cauza lipsei oxigenului (și a benzinăriilor). Bicicleta măsoară 2,6 metri lungime, are o autonomie de 110 km, atinge o viteză maximă de 15 km/h și o greutate de 134 kg - mai ușoară decât precedenta Moon Buggy (care avea o masă de 210 kg), care a fost plasată la suprafața Lunii pe Apollo 15.

Și așa arată:

Bineînțeles, Moon Buggy (numit oficial Unitatea itinerantă lunară) a fost proiectat pentru două persoane, în timp ce bicicletă Tardigrade pare a fi proiectată pentru un singur ocupant.

S-ar putea presupune că bicicleta este, de asemenea, mult mai ieftină, deoarece originalul Moon Buggy este cea mai scumpă mașină construită vreodată, având costuri de dezvoltare de 38 de milioane de dolari. Inițial, costul a fost estimat la 19 milioane, dar proiectele spațiale nu sunt ieftine și depășirile de costuri au dublat prețul final.

Anvelopele airless sunt imprimate cu poliuretan și fiecare roată cuprinde 12 segmente imprimate care sunt asamblate împreună pentru a formă anvelopa, așa cum puteți vedea în imaginea de mai jos.

Desi poliuretanul tinde să se degradeze în UV și chiar în lumina vizibilă, este disponibil și în versiuni termorigide și termoplastice. Având în vedere cât de fierbinte devine uneori suprafața lunii (până la 130 de grade Celsius), probabil au optat pentru plasticul termorigid, mai degrabă decât pentru cel termoplastic cu punct de topire scăzut.

Deși compania nu a publicat detalii explicite despre tipul de imprimare pe care l-a folosit pentru dezvoltarea anvelopelor Tardigrade, a dezvăluit că au colaborat cu compania germană Additive Elements, specializată în imprimante cu jet de material adeziv, așa că este posibil să fi utilizat acest sistem pe bicicletă lor spațială.

Alte piese fabricate aditivat includ suportul pentru ghidon și capacele roților. Cea mai mare parte a structurii bicicletei este fabricată din tuburi de aluminiu și oțel tăiate cu laser.